- rostire
- ro·stì·rev.tr. OBarrostire\ETIMO: in. XIII sec.; dal germ. *raustjan.NOTA GRAMMATICALE: p.pass. anche rosto.
Dizionario Italiano.
rostire
Look at other dictionaries:
rostire — ROSTÍRE, rostiri, s.f. Faptul de a rosti. – v. rosti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo netism. 4. v. formulare. 5. ( … Dicționar Român
pronunţare — PRONUNŢÁRE, pronunţări, s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRONUNŢÁRE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (pronunţare… … Dicționar Român
apostrof — APOSTRÓF, apostrofuri, s.n. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează absenţa accidentală în rostire a unor sunete. [var.: apostrófă s.f.] – Din fr. apostrophe, lat. apostrophus. Trimis de romac, 26.02.2004. Sursa: DEX 98 apostróf… … Dicționar Român
peltic — PELTÍC, Ă, peltici, ce, adj. (Despre oameni) Care rosteşte defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PELTÍC adj. sâsâit,… … Dicționar Român
pronunţie — PRONÚNŢIE, pronunţii, s.f. Pronunţare, rostire; mod de a pronunţa. – Din it. pronunzia. Trimis de ana zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 PRONÚNŢIE s. 1. v. pronunţare. 2. pronunţare, (înv.) pronunţiaţie. (Are o pronunţie străină.) 3. v. fo… … Dicționar Român
George Balint — (* 11. Februar 1961 in Târgoviște) ist ein rumänischer Komponist, Pianist und Dirigent. Balint besuchte von 1976 bis 1980 die Klavierklasse von Huba Bertalan am Musiklyzeum von Ploiești. Danach studierte er bis 1986 am Konservatorium Ciprian… … Deutsch Wikipedia
Ô — буква Ô … Википедия
Rösten (2) — 2. Rȫsten, verb. reg. act. et neutr. welches im letztern Falle das Hülfswort haben bekommt, und zunächst eine Onomatopöie ist, 1) Eigentlich, über einem raschen Kohlfeuer auf einem Roste oder in einer Pfanne braten; wo es eine unmittelbare… … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
Rosticceria — Ros|tic|ce|ria [...tɪtʃe...], die; , s [ital. rosticceria, zu: rostire = braten, rösten, aus dem Germ.]: 1. ital. Bez. für: Imbissstube. 2. ital. Bez. für: Grillrestaurant … Universal-Lexikon
arrostire — ar·ro·stì·re v.tr. e intr. 1. v.tr. AU cuocere a fuoco vivo, a calore forte o sulla brace: arrostire la carne | estens., abbrustolire, tostare: arrostire le castagne | CO estens., scherz., criticare, mettere in imbarazzo qcn. 2. v.intr. (essere)… … Dizionario italiano
